Atunci când nu o să mai fiu, celui care se va încumeta să-mi ia locul și să ducă mai departe acest MUZEU SĂTESC, muzeul “CASA PĂRINTEASCĂ-ALTAR” început de soția mea doctorița Badea Iris Tatiana Ligia (Ligia Tidbad) și continuat de mine, căutând să-l dotez cu lucruri din cele mai vechi timpuri, îi vin în ajutor, lăsându-i în caietul muzeului câteva explicații pentru fiecare exponat în parte. Cred că este bine venit pentru urmași, dar și pentru fiecare vizitator.

Voi începe în ordinea numerelor ce corespund fiecărui obiect.

1. Pat cu tăblie din lemn, având salteaua umplută cu paie. Atât patul cât și salteaua au o vechime de peste nouăzeci de ani. În acest pat m-am născut eu acum șaizeci și opt de ani. Cred că tot în acest pat am fost și conceput, deoarece în acea perioadă oamenii nu aveau mai multe paturi. Salteaua este acoperită cu un cearceaf, iar peste el este pus un țol (macat) din lână țesut la război.
2. Pernele umplute tot cu paie sau cu fulgi de găină, iar fețele de pernă sunt brodate manual și cu migală de mâinile maicii mele Maria Badea.
3. Velința. Se găsește expusă pe perete, este tot din lână și a fost țesută la război tot de măicuța mea.
4. Plosca. Cele trei exponate sunt confecționate din lemn și se foloseau la nunți. Când doi tineri se căsătoreau (este vorba despre o fată și un băiat) aceste vase erau umplute cu țuică sau cu vin, erau ținute în mână de cei doi socrii (mare și mic), de către naș și de ginere. Aceștia, pe timpul deplasării alaiului de la o locație la alta dădeau persoanelor întâlnite

să bea din ploști.

Au o vechime de peste o sută de ani și au fost donate de Vasilica Dragomir originară din satul Cârlănești.

5. Gamelă. S-a întrebuințat pentru a păstra apa pe front în primul război mondial. Tatăl meu a avut această gamelă în acea perioadă. Este confecționată din aluminiu și îmbrăcată (căptușită) cu pâslă pentru a păstra mai mult timp apa rece. Vechimea ar fi cam de nouăzeci și șase de ani sau poate chiar mai mult.
6. Blidul (strachina). Este confecționat din lemn, înaintea străchinii din lut. Atunci când spui că ai mâncat cu cineva dintr-un blid, practic spui că ești în mare prietenie cu acea persoană, iar atunci când făceai câte un serviciu unui seamăn de-al tău mai înstărit dar și foarte zgârcit, îți dădea un blid de linte, o plată destul de neînsemnată.
7. Strachină. Vas de lut ars, ușor adâncit, întrebuințat la țară pe post de castron sau de farfurie.
8. Borcan. E din sticlă. În el se poate pune apă sau vin. A apărut după borcanele de pământ.
9. Sticlă pentru lapte. Până în anul 1989 și câțiva ani după, erau folosite exclusiv pentru lapte. În ele se transporta laptele mai ales la orașe. După “revoluția” din decembrie 1989 aceste recipiente au fost scoase de pe piață, fiind înlocuite cu pungi din plastic sau cu cutia de carton.
10. Pâlnie. E din metal, dintr-o tablă foarte groasă. Se întrebuințează și astăzi asemenea piese, dar ele sunt confecționate din material plastic.
11. Manechin. Femeie îmbrăcată în costum național compus din:                                 maramă care îi acoperă capul, ia care îi acoperă bustul și fota care este de la brâu în jos. Tot acest costum național a fost cusut de mână cu mulți, foarte mulți ani înainte. Aceste trei piese ale costumului sunt de o valoare inestimabilă. Cu un asemenea costum, atât femeile cât și fetele se îmbrăcau zilnic cu mulți ani în urmă. În ziua de azi atât costumul de damă cât și cel bărbătesc au ajuns desuete.
12. Ulcior. Este confecționat din pământ. Se ține apa în el mai ales când omul merge la coasă sau la strânsul fânului. Recipientul se bagă sub câte o pală de făn cosit și astfel apa din el rămâne rece. Cu unul din cele două “căram” apa de la Apa Rece când aveam numai 5 ani, ajutat de Sică fratele meu și de Lușa sora mea, care erau mult mai mari ca mine.
13. Doniță. Este confecționată din doage de lemn. În ea se căra apa de la fântână și tot în ea se și păstra. Acest obiect a fost donat de Viorica Nuță.
14. Oale. Acestea au fost făcute din pământ după care au fost arse în cuptoare speciale. Ele, oalele de pământ s-au întrebuințat în gospodăria unui țăran pentru: a se fierbe mâncarea (se punea pe vatra sobei și se trăgea jarul în jurul ei); se ținea laptele la prins pentru a putea fi bătut în putinei ca să se scoată unt; se depozita untura care era obținută de gospodar prin topirea grăsimei porcului atunci când acesta era tăiat de obicei în ziua de Ignat.

Tot în astfel de oale se mai ținea magiunul de prune sau jumările, obținute tot din porc.

15. Lingurile. Au fost confecționate din lemn foarte moale, de obicei din tei. Ele au fost în top mai ales la țari cam până în anii 1955 – 1960.                         Încetul cu încetul au fost înlocuite cu cele din metal care se cositoreau (se spoiau) iar în zilele noastre sunt linguri din tot felul de materiale, dar domină inoxul.
16. Războiul de țesut. La acest obiect femeile cât și fetele țeseau pânză din in și cânepă pentru cămăși, țoale, preșuri, velințe cât și material pentru ițari (pantaloni) bărbătești. Războiul se compune din mai multe piese cum ar fi: cei doi suporți; cele două suluri, ițe (patru, două sau șase), spată, scripeți, vătale, iepe în număr de două, fuscei, suveica și opritorul. În trecut aproape tot ce se purta de țăran era făcut la război și era din in, cânepă sau lână. Totul era original și nimic sintetic. Astăzi e invers și nimic original.
17. Patefonul. Acest aparat este “copilul” gramofonului. La acesta puteai asculta melodi care erau înregistrate pe discuri de celuloid prin mișcare pe orizontală a unui ac special ce urmărește șanțul săpat în disc, comandând membrana difuzorului.
18. Lada de zestre. Aceasta este confecționată din lemn (scândură) bine șlefuită și li se dădeau fetelor atunci când se măritau plină cu zestre (perne, cearceafuri, perdele, țoale etc.). De aici îi vine și denumirea. Toate lucrurilr mai sus enumerate erau țesute la război sau cusute de mână. Aceastăl adă a fost dată de bunica, mamei mele atunci când s-a căsătorit. Deci are o vechime de peste o sută de ani.
19. Platou, făcut din ceramică cu o vechime mai mică, datând de prin anul…………. A fost donat de familia Oncioiu.
20. Masă cu trei picioare. Confecționată din lemn, are o înălțime de 0,40 m. La această masă când eram mic mânca toată fanilia și pot spune că ne simțeam foarte bine. Cu scumpa și frumoasa mea sție am mâncat la această masă până în anii 2010. Cu timpul ne era tot mai greu să ne așezăm, dar să ne și ridicăm după ce mâncam. De când mă știu așa am pomenit-o la noi în familie. Deci are o vechime de peste optzeci de ani. Acest exponat de altfel ca multe altele din acest muzeu are o mare valoare sentimentală pentru mine.
21. Ștergare. Pânza acestor prosoape este din in care a fost țesută la război, iar restul modelelor sau al broderiilor au fost reallizate manual de femeile țărance. O parte din acestea le-am găsit în casa părinților, iar o parte au fost donate de Vasilica Jipescu (?) și de Mișu lui Chiran. Așa îl șiu eu că îi spun oamenii. Numele adevărat nu-l cunosc.
22. Coș. Este confecționat din răchită. Se mai poate face și din papură, nuiele sau în zilele noastre și din rafie. Poate fi de diferite mărimi, pentru a putea fi folosit de gospodari în diferite munci.
23. Amforă. Este confecționată din lut și are două toarte. În antichitate în aceste vase se transporta și se păstra vinul, untdelemnul, grânele etc. Donată de Marioara Pârlan.
24. Tron (ladă). Este confecționat din lemn și în el, țăranii își țineau mălaiul, făina, fasolea etc. Are o vechime de peste o sută treizeci de ani.
25. Copăiță de mălai. E din lemn, de mărime mică. cu ea se lua mălaiul din tron și era adus în bucătărie, acolo unde urma să se facă mămăliga.
26. Cupă. Din lemn și se întrebuința la luarea mălaiului din copăiță și introducerea acestuia în tuci atunci când apa fierbe.
27. Piuă cu pisălog. Confecționată din lemn de esență tare. În componența ei mai intră și un pisălog de piatră. În această piuă se pisa cu ajutorul pisălogului sâmburi de nucă sau de alună, zahăr, grâul pentru colivă etc.
28. Tuci. Se confecționează din fontă (tuci = fontă) sau din aluminiu. Este întrebuințat la mai multe treburi gospodărești, dar în special la prepararea mămăligi. Tuciul este așezat ori pe plita sobei, ori pe pirostrii afară în bătătură.
29. Cratiță din aluminiu care se folosește și în zilele noastre pentru prepararea mâncărurilor.
30. Copăiță. De mărime mijlocie, din lemn în care gospodinele         frământau aluatul pentru pâine sau pentru cozonaci. Odată dată această întrebuințare, copaia nu se mai folosea la nimic altceva.
31. Tigvă, Tâlv sau Tragă ia naștere din fructul tigvei. Este de forma unei pâlnii cu o țeavă lungă și subțire care se folosește pentru scoaterea vinului sau a țuicii dintr-un butoi prin aspirare.
32. Lopată. Este din lemn și se folosește pentru introducerea sau           scoaterea cozonacilor sau a pâinii din cuptor, sau țest.
33. Făcăleț. Din lemn și se întrebuințează pentru mestecatul               mămăligii.
34. Pirostrii. Sunt făcute din fier sau fontă. Pe ele se așează vase mai mari și se folosesc în loc deschis, de obicei în curte.
35. Bota. Vas din lemn folosit la cazanele de țuică (pentru a curge țiuca în ele).
36. Forma pentru cărămidă. Este mai mare decât o cărămidă normală, dar mai mică decât bolțarii de azi.
37. Vas pentru apă. Pentru căratul apei de la fântână, cât și pentru păstratu lei.
38. Garniță. Vas din tablă groasă folosit pentru căratul și păstratul gazului (petrolul lampant).
39. Roată pentru căruță. Făcută din lemn.
40. Baston. Confecționat din lemn de esență tare și este utilizat pentru a se sprijini în el de obicei persoanele în vârstă sau infirme. Arevo vechime de peste o sută douăzeci de ani.
41. Coarne de berbec. Donate de ciobanul Gogu Negulescu.
42. Furcă pentru fân. Are o vechime foarte mare, de peste o sută de ani, s-a întrebuințat și încă se mai folosește și în zilele noastre pentru strânsul fânului.
43. Greblă. Făcută din lemn. După ce fânul a fost strâns cu furca, ce mai rămâne după aceastâ operație se strânge cu grebla (se greblează). astfel fânul este în totalitate strâns și locul rămâne curățat.
44. Lopată. Vechime optzeci de ani.
45. Coasă cu toc și gresie. Se folosește pentru cositul fânului, ierbii etc. În timpul acestei operațiuni, coasa își pierde din calitatea de a tăia și atunci se ascute cu gresia care este ținută într-un toc. Cu sute de ani în urmă tocul era dintr-un corn de bivol sau de taur. Atât coasa cât și tocul cu gresia au fost donate de familia Onciu (Rodica și Vasile).
46. Balanță. Se întrebuințează pentru măsurarea (cântărirea) greutății corpurilor prin echilibrarea lor cu greutăți etalonate.
47. Găleată și cană pentru muls oile. Astăzi astfel de ustensile sunt confecționate din inox.
48. Cuier pentru haine. Vechime de peste optzeci de ani.
49. Doage. Material pentru construirea unui butoi. Doagele și fundul din lemn, iar cercurile se făceau din tablă, dar și din lemn împletit.

Vechime destul de mare.

50. Vârtelniță. Unealtă din lemn cu ajutorul se depănau firele puse în canură de in, cânepă, lână sau bumbac. Vechime de peste o sută de ani.
51. Piepteni. Se întrebuințau pentru scărmănatul lânii după ce era spălată, ca să poată fi făcută caier și toarsă.
52. Fier de călcat. Făcut din fontă. Se punea jar în el și după ce se încingea talpa se trecea la călcatul rufelor.
53. Lampă cu gaz. Se întrebuuința la iluminatul încăperilor pe timp de noapte. În ea se punea gaz (petrol lampant) după care se aprindea fitilul.
54. Felinar. Funcționa tot pe bază de gaz, dar îl utilizai când te deplasai noaptea prin întuneric. marele lui avantaj era că nu se stingea atunci când bătea vântul. Se mai agăța și în spatele căruțelor pentru a putea fi observate pe timp de noapte de către șoferi și nu numai.
55. Furcă pentru tors. Se punea caierul de lână sau fuiorul și se torcea. Cu ajutorul unui fus acest caier se transforma înfire.
56. Sucală. ESte unealta cu ajutorul căreia se pune pe țevi firul, apoi se așează într-o suveică care este folosită la războiul de țesut.
57. Meliță. Cu această sculăp rimitivă se zdrobea și se curăța cânepa și inul de părțile lemnoase pentru a alege fuiorul sau câlții.
58. Tablou înrămat cu soția mea. Acesta se găsește în acest loc, pentru că a avut ideea de a păstra toate lucrurile vechi găsite la părinții mei în casă. Deci doctodița Badea Iris Tatiana Ligia (Ligia Tidbad) a avut prima această idee și ideea a fost ca laserul.
59. Icoane. Cina cea de taină și Maica Domnului cu Pruncul în Brațe.
60. Cuier pentru vase. Așa cum este sculptat și pe el, acesta a fost confecționat în 1940. Deci are o vechime de șaptezeciși doi de ani.
61. Borcan (cană). E din pământ și este folosit pentru a bea apă.
62. Cești. Din ceramică și se foloseau pentru a bea țuică fiartă.
63. Ciocan. Pentru bătut cuie.
64. Sfredel. Se folosea pentru a da găuri în lemn.
65. Broască. Se monta la uși. I se mai spune și broască țigănească.
66. Cuțitoaie. Se folosea pentru curățarea cojii (decojirea) anumitor trunchiuri de copaci tăiați.
67. Pană din metal. Se folosea pentru despicatul lemnelor mari.
68. Cursă pentru șoareci sau capcană cancan rozătoare mai mici.
69. Țesală. Se folosea la curățarea animalelor de murdărie (balegă).
70. Foarfecă, întrebuințată pentru toaletarea pomilor.
71. Botniță. Se punea la vițel pe cap când acesta era dat drumul la păscut împreună cu mama lui. Dacă voia să sug ăacele ace o înțepa pe vacă în uger și aceasta nu-l mai lăsa.
72. Învârtitor. Cu acesta se împleteau frânghiile cele mai groase, cum ar fi cele cu care erau legați boii când se potcoveau sau când se castrau
73. Rindele. Se foloseau pentru fasonarea lemnului.
74. Cuier pentru a se agăța hainele.
75. Cămsșă de noapte. În asemenea cămăși se îmbrăcau bărbații când se culcau noaptea.
76. Costum național pentru fetițe. E mai modern și are vechime mai mică.
77. Putinei. În el se punea laptele după ce stătea câteva zile în oale la prins și se bătea cu ajutorul bătătorului pentru a ieșii untul.
78. Ciubăr. Confecționat din doage de lemn și era folosit pentru mulsul vacilor.
79. Copaie (albie). De mărime medie și se folosea la spălatul rufelor, dar și să se legine copii în ea. În această copaie am fost și eu legănat.
80. Brâu confecționat din piele și se încingeau bărbații când de regulă ridicau greutăți mari. Se găsește pe manechinul bărbat.
81. Poale. Erau cusute de mână și erau îmbrăcate în locul fotei.
82. Pantofi țărănești. Confecționați din dimie. Se încălțau de țărani când se duceau la horă în sat sau la biserică. Se află pe manechin.
83. Bani vechi. Monede și bancnote de diferite valori.
84. Brici cu piatră pentru ascuțit. Cu o astfel de sculă străbunicii, bunicii și părinții noștri s-au bărbierit. Când briciul nu mai tăia se ascuțea pe această piatră fină.
85. Tabachere. Se țineau țigările ca să nu iasă tutunul din ele.
86. Ceas de buzunar cu lanț. Orice bărbat care se respecta avea un astfel de obiect. La pantalon în partea stângă era obligatoriu ca să fie un buzunărel mic făcut exact pentru ceas, care se prindea de curea sau de gaica pantalonilor cu un lănțic.
87. Toc de scris. Înaintea pixului a fost stiloul care mai este și astăzi, iar înaintea stiloului a fost tocul din lemn, iar la un capăt era mai gros unde avea un locaș în care se prindea penița. Se scria cu cerneală.
88. Penița. Cea care se punea în toc, se băga în călimara cu cerneală dup ăcare se trecea la scris.
89.    Blacheuri. Este o bucată de tablă semiovală care se aplica pe vârful și pe tocul încălțămintelor pentru a le proteja să nu se tocească prea repede.
90. Andrele. Ace lungi și groase cu ajutorul cărora se împleteau obiecte din lână sau bumbac.
91.      Croșetă (ingliță). Cu ajutorul căreia se făceau lucruri de croșetare.
92. Metru croitor. Se întrebuințează de către croitori.
93. Teacă – din lemn pentru cuțit “țigănesc”.
94. Ceas de masă. Se folosește numai în încăperi, de regulă în        dormitor ca să-l pui să sune dimineața ca să pleci la serviciu.
95. Șoșoni (galoși). Ia purtat mama pe timp cât era noroi. În interiiorul acestora se băgau niște pantofi.
96. Saltea. Fața acestei saltele este din pânză de sac țesută la război iar conținutul (umplutura) este din foile de la porumb după ce acesta a fost depănușat.
97. Suport pentru fotografii. Suportul din lemn, iar în unele fotografii sunt părinții mei când erau tineri și bunicii din partea tatălui.
98. Sugativă. Pe când se scria cu cerneală ca să nu se mai piardă timp să aștepți să se usuce scrisul (cerneala) se punea această sugativă care avea drept scop să sugă cerneala (de unde0i vine și numele de sugativă) și să lase foaia cu scrisul uscată.
99. Busolă. Se întrebuința pentru orientarea în teren mediu frământat.
100. Cârlig din metal. Te ajuți de el pentru a întoarce porcul când este pârlit.
101. Castron mare. E din lut ars. Este mult mai mare decât o strachină obișnuită. În el se punea mâncarea sau diferite alte lucruri.
102. Baniță. Vas special pentru măsurarea cerealelor.
103. Scăunel (taburet). Este folosit când se stă la masa cu trei picioare, sau când vrei să stai la gura sobei.
104. Vază, din ceramică pentru flori.
105. Farfurie. Din lut ars.
106. Manechin (bărbat) echipat cu căciulă din blană de miel, cămașă brodată din in, mintean, brâu din piele și pantaloni din lănă, țesuți la război.
107. Rogojină. Se Întrebuințează de oamenii săraci pentru a acoperii patul cu ea, iar cei mai înstăriți o puneau pe jos în loc de cover.
108. Butoiaș pentru țuică. A fost întrebuințat pentru căratul țuicii dintr-o localitate în alta. În el se putea transporta cel mult zece litri din acea băutură. Butoiașul a fost înlocuit de damigeană, care la rândul ei a fost dată la o parte de bidoanele din plastic.Are o vechime de peste o sută de ani.